Cum am ajuns să călătorim în Islanda

Călătoria în “Țara de Foc și Gheață” a fost un vis de-al meu vechi de câțiva ani, dar nu am crezut niciodată că Mihai va fi de acord să ne petrecem concediul de vară într-o țară în care temperatura medie pe timpul verii e de 13°C. Am reușit să îl conving, cumva, că e o idee bună, așa că, nu mult după asta, am început să căutăm bilete de avion.

Pentru că am vrut avion direct din Cluj, am găsit opțiunea cu o escală: Cluj-Luton-Reykjavik. În ziua în care am cumpărat biletele de avion, ne-a invadat o cascadă de endorfine și un teribil dor de ducă. Nu mai puteam de nerăbdare să ajungem, să explorăm, să vedem cascadele și gheizerele, lagunele și ghețarii, câmpurile de lavă, râurile cu apă fierbinte și hotpoturile (mici bazine improvizate de localnici, unde au captat un izvor cu apă caldă – una dintre experiențele preferate din Islanda). Ne-am documentat foarte bine pentru excursia asta – am urmărit documentare, blog-posturi și am discutat cu prieteni care fuseseră deja acolo pentru câteva extra-informații (mulțumim, Anca și Bogdan!). Într-un final, am reușit să ne facem itinerarul pentru cele două săptămâni pe care aveam să le petrecem acolo. Lui Mihai îi place întotdeauna să păstreze ce e mai bun pentru final (that’s why he married me :D), așa că am hotărât să începem traseul pe Ring Road (drumul care face înconjurul insulei) cu Fiordurile de Vest, lăsând la final sudul insulei și bine-cunoscutul Golden Circle. De menționat e că am ales ca mijloc de transport o mașină închiriată, în care urma să trăim aventură vieții noastre de până acum.

 

Ziua 1 – Reykjavik și drumul spre Fiordurile de Vest

După o călătorie de 3 ore de la Luton, în sfârșit venea momentul în care vom păși pe pământ islandez. Afară ploua mărunt, era ceață și rece, deși era finalul lunii mai. La aeroport ne-a așteptat domnul de la care am închiriat mașina și urma să ne ducă în Reykjavik.  

Încă de pe drumul spre capitală, peisajul ne-a fascinat pur și simplu. Parcă pășisem în altă lume, pe altă planetă, într-un vis. Deși am călătorit destul de mult înainte, niciunul dintre noi nu văzuse așa ceva. Totul e diferit pe insulă: în primul rând, peste tot vezi lavă întărită îmbrăcată în mușchi verzi și maro-roșiatici, copacii sunt aproape inexistenți – cu puține excepții – iar cele mai frecvente animale sunt oile. 

Șoferul ne-a povestit despre faptul că cea mai pare parte a apei pe care o găsești pe insulă este potabilă. Mai târziu am și avut ocazia să bem apă din cascadă, să ne clătim vasele în rău și să ne alimentăm cu apa…practic de oriunde. Și, într-adevăr, cred că a fost cea mai bună apa pe care am băut-o.

Am luat mașina din Reykjavik și am pornit spre Fiordurile de Vest. Aveam planul făcut de acasă, așa că trebuia să ne ținem de el. În schimb, după doar 30 de km ne-am dat seamă că oboseala adunată cu o zi înainte în Londra ne-a ajuns. Vești bune, însă! Mașină închiriată era o furgonetă (cam cum sunt cele de țigări de la noi 🙂 ), dotată cu o canapea/pat sub care aveam lăzi pentru depozitare și sistemul de încălzire Webasto. Vis-a-vis de canapea aveam un frigider – un fel de ladă frigorifică ceva mai mare, o chiuvetă mică alimentată dintr-un bidon în care era o pompiță și încă un spațiu de depozitare. “Aragazul” era o plită cu un singur ochi care era depozitată într-un diplomat, sub scaunul meu. Totul era bine gândit încât să poți supraviețui și pentru mai bine de două săptămâni în mașină aia.  Nu ne-am așteptat, totuși, SĂ FIE ATÂT DE COMOD de dormit acolo.

După două ore de somn și câțiva kilometri parcurși, am ajuns la Deildartunguhver – cel mai puternic izvor cu apă fierbinte din Europa. Avea 100°C!!! Apa din râu efectiv fierbea. 

Deildartunguhver

Au urmat cascadele-surori Hraunfossar și Barnafoss, unde am pășit pentru prima dată pe bucăți de magmă întărită care își păstrează încă forma ridată ce o definesc.

Barnafoss

Hraunfossar

Spre sfârșitul zilei am pornit spre o plajă unde speram sa vedem foci. Din păcate, focile nu erau acasă, așa că ne-am culcat în parcarea plajei și, obișnuiți fiind cu ora României, ne-am trezit fresh la ora 4 a.m. Plimbarea de dimineață pe plajă ne-a înviorat și ne-a dat ocazia să vedem și focile somnoroase undeva, mai în larg.

 

Ziua 2 – Fiordurile de Vest: peșteri, lavă erodată și munți celebri

Am pornit spre peninsula Snæfellsnes. Pe drum, cel mai puternic vânt a fost aproape sa ne smulgă portierele când ne-am oprit pentru câteva fotografii. În orășelul de pescari Hellnar am găsit una din cele mai spectaculoase peșteri ale Islandei, Baðstofa. Peștera este renumită datorită culorilor create de lumina care pătrunde interior

Baðstofa

Aproape de Hellnar, formată din rocă vulcanică erodată de valurile oceanului, este Gatklettur, o adevărată minune a naturii.

Gatklettur

În Game of Thrones, sezoanele 6 și 7, apare celebrul munte Kirkjufell. Nu îl recunoști până nu ajungi în dreptul profilului care l-a făcut celebru.

Kirkjufell

Prânzul lângă Kirkjufell 😀

Auziserăm de celebrele hotpoturi islandeze și am considerat că e momentul să facem cunoștință cu unul din ele. Guðrúnarlaug este unul din comorile ascunse ale Islandei. Acolo am întâlnit o pereche de oameni drăguți din Canada, pe care, nu știam atunci, dar aveam să ii revedem mai târziu.

Guðrúnarlaug hotpot

 

Ziua 3 – Puffini, plaje tropicale, cascade și un final de zi ideal

Ne-am pornit de dimineață spre Látrabjarg – cel mai vestic punct al Europei și unul din cele mai mari conglomerate de păsări acvatice din Europa, printre care și celebrii puffini (o specie rară de păsări înrudite cu pinguinii). Drumul până la stâncile Látrabjarg-ului e rău, plin de gropi, așa că ne-am gândit de multe ori să facem cale-întoarsă. Asta până când, la un moment dat, am întâlnit o ”anomalie” a Islandei: o plajă incredibilă cu nisip galben și apă turcoaz, cu aspect de plajă tropicală. Da, da, Islanda – țara contrastelor…

Breiðavík 

Pe stâncile Látrabjarg-ului ne-am simțit ca la Electric Castle. Ploua mărunt, era noroi și păsările gălăgioase sunau a ceva piesă pe care nu o ascult în mod normal. Exact ca la EC. Și,dacă tot e EC, să fie și pelerine Dedeman, nu? 🙂

Látrabjarg

Mihai cu punga de gunoi pe aparat, să îl apere de ploaie

Puffini nu am văzut, în schimb m-a fugărit un pescăruș speriat că sunt prea aproape de cuibul lui. Speriat el, da’ să fi văzut ce speriată eram eu… După ce am dat jos de pe noi straturile de haine care ne împachetau ca pe niște cepe, ne-am întors pe același drum stricat – ce noroc ca nu era mașina noastră – spre cascada Dynjandifoss – sau, cum ii spune Mihai, Vălul Miresei un pic mai mare. Cărarea spre cascadă duce pe lângă alte 6 cascade mai mici, fiecare cu o personalitate diferită de cea a cascadelor-surori. 

Când am ajuns la Dynjandifoss am simțit că am regăsit în cascada-mamă câte un pic din personalitatea acestora. Este incredibil cum reușesc locurile astea să îți aducă aminte, într-o clipă, cât de mic, insignifiant și neputincios ești și, în același timp, să te transpună într-o lume de basm. Când am băut din apa cascadei ne-am simțit ca personajele principale ale lui Ispirescu care beau din Izvorul Tinereții. Cea mai bună, proaspătă, curată apă pe care am baut-o…

 Dynjandifoss 

Am condus foarte mult prin Fiordurile de Vest. Să nu întâlnești nicio mașină sau om timp de ore bune pe drum poate părea foarte ciudat pentru noi, românii, obișnuiți cu traficul continuu. Fiind încă la început, eram destul de stricți cu planul pe care îl aveam făcut de acasă (în final am reușit sa întârziem cu 3 zile), așa că ne-a prins noaptea târziu între fiorduri. 

Oboseala se aduna, dar noroc cu Mihai care a avut ideea genială (de-aia îl iubesc eu) de a căuta un hotpot unde să ne relaxăm și lângă care să dormim. Într-un sat mai izolat, Dragsnes, cu doar 60 de locuitori, am găsit un super-hotpot și…surpriză…pe prietenii noștri canadieni cu care ne întâlniserăm la primul hotpot, cu care am ajuns să stam în povești până târziu în noapte. Apropo, timp de 2 săptămâni cât am stat acolo, nu am căscat niciodată! În perioada aia, în Islanda nu este noapte; după ce te obișnuiești cu fusul orar, e foarte ciudat cum nu simți că ți se face somn, așa că a trebuit să avem grijă să ne uitam des la ceas ca să știm când să mergem la culcare.

 

 

Ziua 4 – ”Monstrul din ocean” și ”Capitala Islandei de Nord”

Somnul in Dragsnes a fost excelent. Norocul a făcut ca, lângă hotpot, să fie amenajată și o toaletă și un duș. I-DE-AL. După micul dejun, am părăsit Fiordurile de Vest și am pornit spre Hvítserkur – un monolit de 15 metri înălțime care arată ca un animal – elefant sau rinocer – care stă cu picioarele în ocean. Legenda spune că ar fi un trol pietrificat – islandezii au multe povești presărate cu troli – dar, in realitate este dopul unui vulcan erodat. Plaja pe care cobori spre ”monstru” este una cu nisip fin, negru – o adevărată frumusețe.

După masă am ajuns in Akureyri, numită și ”Capitala Islandei de Nord”. Este cel mai mare oraș din nordul Islandei, cu o populație de 20.000 de locuitori și al doilea oraș ca mărime și număr de locuitori din Islanda, după Reykjavik. Centrul orașului nu e mare, dar are clădiri drăguțe, viu-colorate.

În Islanda, localnicii sunt prietenoși și pașnici;până semafoarele te fac să zâmbești

Am zis-o și o repet: islandezii nu iși fac griji când vine vorba de apă. Aproape la fiecare benzinărie găsești furtun de apă sã îți speli mașina – în mod gratuit. Mihai în acțiune: 

Troli

Să iți tragi barca cu tractorul, aia înseamnă să fii viking adevărat

Seara am rămas în campingul preferat de Mihai. Adevărul e că era exact ce aveam nevoie. În plus, și vremea a ținut cu noi și am avut parte de 20 de grade!!! Iar dimineață am luat micul dejun pe iarbă, la soare. Tot dimineață, înainte să pornim la drum, ne-am întâlnit cu prietenii noștri canadieni. La finalul revederii ne-am luat rămas bun și ne-am urat călătorie plăcută, fiind convinși că e ultima dată când ne vedem.

 

Ziua 5 – cascadă, puffini, balene și delfini

Goðafoss, cascada zeilor, în drum spre Húsavík

La amiază am ajuns în orașul Húsavík.

Portul Husavik

Orașul e amplasat într-un golf plin de plancton…așadar plin de BALENE flamânde. Mulți dintre locuitorii Húsavík-ului au fost vânători de balene, iar unii s-au reprofilat pe scurte croaziere turistice de admirat balene. Bineînțeles că nu puteam rata ocazia sa vedem mamiferele în mediul lor natural, așa ca, la scurt timp după ce am ajuns, ne-am și văzut echipați pe un vas care avea sa ne ducă între ele. 

 

Ca bonus, căpitanul ne-a dus și pe lângă ”Insula cu puffini”, unde am văzut simpaticele păsări – în sfârșiiiiit.

Insula cu puffini

Simpaticul puffin

După 3 ore de ne-am întors în golf, escortați de un cârd de delfini jucăuși care se dădeau în spectacol – doar avea și cu cine.

Înghețați după atâta timp petrecut în larg, am fost la un binemeritat hotpot – Oskakarið. Priveliștea din hotpot este deosebită și am aflat, de la un localnic, ca ne aflam lângă locul unde se întâlnesc plăcile tectonice americană și euroasiatica.

Oskakarið hotpot

În seara aia ne-am gătit cel mai bun burger și am dormit într-o parcare liniștită. A fost ziua PERFECTĂ.

Fiecare zi petrecuta în Islanda a fost plină de aventuri, de locuri inedite și experiențe incredibile. Ne-a dat ocazia să ne apropiem unul de celălalt, să învățăm că se poate trăi (cel puțin pentru o perioada determinată) și într-un spațiu mic, cu strictul necesar, atâta timp cât ne organizam, ne înțelegem și ne iubim.

Despre restul zilelor care au fost pline ochi de cascade deosebite, lagune, ghețari, drumeții, parcuri naturale și muuulte alte minunății citiți în continuare aici.

 

Ai voștri plecați în lume,

Facebook
Facebook
Instagram