hammoc

E joi

E iulie și e joi. Cu job-ul am terminat pe ziua de azi. Stau într-un hamac, la umbra unor pini înalți de 15 metri și ascult ciripitoarele din jur. Mă uit în gol și îmi repet în continuu: Ești o norocoasă!.  Și chiar sunt. Am găsit bărbatul perfect pentru mine, cu care mi-am permis să plec în aventura vieții. 

E joi – o zi normală de lucru – și, dimineață, ne-am băut cafeaua împreună, în liniște, fără tot stresul și frustrările provocate de știrile de la televizor.

E joi și, la amiază, am gătit prânzul la o plită de camping, sub cerul liber. A fost proaspăt și a fost cea mai gustoasă masă – dar vorba asta e recurentă 🙂 .

E joi, după lucru, și singura grijă pe care o am în momentul de față e să aleg bine între: piscina din camping (cam mică și plină de copii) sau plaja cu nisip fin de lângă (cam fierbinte și cu vânt cam puternic). Îmi zic iar: Ce norocoasă sunt!.

 

Nomazi digitali – noi doi și-o rulotă

A trecut mai bine de un sfert de an de când am plecat în lume. Noi doi și-o rulotă. Și încă nu îmi pare rău că am hotărât să ne mutăm dintr-o garsonieră în ceva și mai mic, pe roți.

Ne promitem că o să avem timp să investim în lucruri materiale atunci când, forțați de împrejurări, nu o să mai avem atâta timp să investim în cele spirituale. Dar cu experiența asta rămânem toată viață. Nu ne-o poate lua nimeni.

Ne bucurăm și de întâmplările plăcute și de cele mai puțin plăcute. Cum zice și mama: Păi n-ai vrut tu să fii plecată în lume? Asta e lumea!

 

Italia

Am reușit să trăbatem Italia de la nord la sud, apoi la vest și iar la nord într-o lună. Am dormit (în rulotă) în parcări și campinguri. Unele cazări mai bune, altele mai rele.

Dacă m-ai întreba care sunt locațiile care îmi vin prima dată în minte:

pisa parking

  • În Pompeiiîntr-un camping chiar la intrarea în situl arheologic, cu doar 18 euro/noapte.
  • Lângă Florența am dormit o noapte în cea mai zgomotoasă parcare – una din cele mai rele și obositoare nopți din viața mea.
  • Lângă Cinque Terre am găsit o oază – un camping în mijlocul naturii, într-o liniște desăvârșită, un camping relaxant și răcoritor.

 

Franța

Am străbătut doar coasta de sud a Franței, cu ale ei orașe cochete, luxoase, foarte căutate de comunitatea oamenilor înstăriți. Totul în patru săptămâni.

Franța am gustat-o altfel:

  • În Nisa am făcut jogging pe vestita Promenade des Anglais.
  • În Monaco ne-am chefuit pe circuitul Formula 1 și pe străzile pline ochi de fani, imediat după cursă.
  • Am vizitat Provence în căutare de câmpuri de lavandă și abații.
  • Am fost în orașul Carcassonne, să vedem dacă bine s-au inspirat cei care au făcut jocul.
  • La final, am urcat în Pirinei, într-un camping frate cu natura, unde, la început de iunie, ne-a nins.
  • Am făcut shopping în capitala statului mic Andorra, Andorra la Vella, un loc ideal pentru pasionații de cumpărături.

 

Spania

Am parcurs toată coasta de est a Spaniei, să ajungem la Gibraltar. Nici aici nu am fost feriți de peripeții, așa că ne-au trebuit șase săptămâni să le facem pe toate:

  • Am fost jefuiți lângă Barcelona înca din ziua 1. Am umblat pe la sedii de poliție, consulate și judecătorii. Vestea bună: i-au prins pe hoți după o lună.
  • Ne-am îndrăgostit de Alicante și de apa mării indredibil de caldă. 
  • Am vizitat colonia britanică Gibraltar, de unde ai o priveliște deosebită spre Africa.
  • Am trecut strâmtoarea Gibraltar în Maroc, Africa, cu un vas imens și am gustat pentru o zi din cultura și bucătăria marocană.
  • Toate campingurile în care am stat au fost pe malul mării, așa că în multe zile de joi, după lucru, am lenevit pe plajă.

 

Preocupări de-o zi de joi – Unde mergem?

  • Sună tu de data asta la camping!
  • Nu, sună tu! Te descurci mai bine cu limba lor.
  • Sigur vorbesc și engleza, te rog sună tu.

Cam așa începe orice discuție despre următoarea locație în care vrem să ajungem. 50-50 vorbesc și engleză.

Urmează să ajungem în Portugalia. Sper să ne descurcăm cu spaniola noastră de baltă. Sau să știe lume de acolo engleză. Ahh, de ce nu m-am uitat și la Clona? Ce mi-era o telenovela în plus?

În Elveția cred că ne descurcăm cu franceza pe care am șters-o de curând de praf. Ei, și ce dacă mai scap câte un furculition?

Pentru anul viitor, când ajungem în țările de nord ale Europei, o să mă pregătesc mai bine. Cum ajung acasă, îmi instalez iar Duolingo și, de data asta, nu mai abandonez lecțiile după o săptămână. Sper.

 

Gata, ne-am hotărât! Și joia asta mergem tot pe plajă.

Ce norocoși suntem!

 

Ai voștri plecați în lume,

signature

Facebook
Facebook
Instagram