Am ajuns pentru prima dată în Croația în ultima săptămână din luna noastră de miere, cu un an în urmă. Eram cu autorulota cu care ne porniserăm să vizităm o parte din Europa. Pentru că ne-a fascinat, ne-am propus să revenim și vara asta pe plajele sălbatice ale minunatei peninsule Istria a Croației.
Istria este peninsula cea mai mare a Mării Adriatice și este împârțită de trei tări: Croația, Slovenia și Italia.
În perioada interbelică peninsula a fost provincie a Italiei. Abia în 1945 o bună parte a peninsulei Istria a devenit regiune croată (în acea perioadă aparținea, de fapt, Republicii Socialiste Federative Iugoslavia). Cu toate acestea, amprenta Italiei asupra Istriei a fost una de proporții. În perioada ocupației italiene, viața publică croată și națională a fost eradicată. Au fost eliminate școlile croate, instrituțiile culturale și asociațiile. Numele locuitorilor au fost traduse în limba italiană. Croații și-au pierdut dreptul de a folosi limba croată în școli și biserici ca limbă de bază.
Acesta este și motivul pentru care, și în zilele noastre, arhitectura clădirilor din orașele Istriei este una italiană. Mai mult, pentru că locuiesc multe persoane de etnie italiană aici, toate inscripțiile din orașe sunt traduse și în limba lor nativă. Atmosfera dintre zidurile orașelor vechi seamană foarte mult cu cea a vecinilor de peste mare.
O casă de poveste în inima peninsulei Istria
De acasă am făcut un plan pentru concediul în Croația. Aveam sa vizităm vestitele orașe cu aspect italienesc, să ne relaxăm pe plajele sălbatice și, în cele din urmă, să nu ratăm Parcul Național Lacurile Plitvice.
Croația nu e tocmai o țară ieftină, așa ca a trebuit sa ne uităm și la buzunar când am căutat cazarea. Nu a fost tocmai ușor de găsit un apartament care să ne satisfacă, mai ales că am călătorit împreună cu părinții și fratele meu, deci eram cinci adulți. Dar am avut noroc să găsim cea mai drăgută casă undeva aproape de orașul Pola (de data asta fac o excepție și scriu cum se citește!), într-un sătuc mic, mic, dar cochet și liniștit. În spate, casa avea o piscină în care ne-am bălăcit în fiecare seara din cele șapte seri fierbinți(deși nu ca cele trăite în Londra) petrecute acolo. Pe lângă piscină proprietarii aveau plantați arbuști de rodii (nici n-am știut până acum că în arbuști cresc), copăcei cu smochine și vie cu struguri aproape copți.
Mai mult, din sat(Pinezići ii zice) aveam acces ușor la plajele pline de viață a laturii de vest a peninsulei, dar și la cele mult mai puțin populate din est. Cam 10km distanță până la oricare din ele.
Fažana, Poreč, Vrsar, Rovinj – patru orașe italienești în vestul peninsulei Istria
Pentru că vizitasem orășelul Fažana cu un an înainte și ne era cunoscut, am petrecut prima zi pe plajele de lângă oraș, în dreptul Parcului Național Brijuni (sau Insulele Brijuni). Plajele din zonă nu sunt neapărat preferatele mele, dar potrivite pentru familii cu copii. Nu este nisip pe plaje, ci pietricele, dar intrarea în apă poate fi lină. Recomand cu caldură saltele de plajă (pe care le găsești la aproape orice magazin din zonă) și papuci de plajă. Și o pleșcăviță umplută cu brânză!
În zilele următoare am luat la rând orașele de pe malul vestic al peninsulei.
Poreč este un oraș de aproape 2000 de ani. Partea cea mai veche a Poreč-ului e situată pe o peninsulă a orașului. Era foarte cald când am hotărât să intrăm pe străduțele înguste, dar o data ce am intrat, răcoarea lor nu ne mai lăsa să plecăm 🙂 .
Vrsar a devenit ușor unul dintre orașele mele preferate. Orașul are la bază portul și plajele răcoroase umbrite de copaci strategic plasați. În partea opusă se intinde peste un deal. Pe străduțele de pe deal domină liniștea și curățenia. Din când în când, găsești balcoane de tip belvedere, de unde poți admira orașul. Pe fiecare balcon – cel puțin un cuplu de îndrăgostiți. Adevărul e că e greu sa nu intri în atmosfera romantică, specific italiană.
Rovinj este cel mai renumit oraș al peninsulei Istria. Orașul vechi era mai demult situat pe o insulă, aproape de țărm. Abia în 1763 insula a fost tranformată în peninsulă, prin conectarea ei cu restul Istriei. Pe timpul verii, străduțele strâmte ale orașului vechi sunt pline de turiști, magazine și restaurante, unde găsești mai ales mâncare cu specific italian.
Ce mi s-a părut foarte interesant e că multe străduțe de la marginea orașului duc direct în mare.
Fiordul Lim
Nu departe de Rovinj este Fiordul Lim, pe care nu trebuie să îl ratezi, dacă tot ești în zonă. Are o lungime de aproape 10 km și se străbate ușor cu barca sau un vas de croazieră. Poți vizita Peștera Piraților, sau Peștera Căpitanului Morgan. Se spune că și-ar fi ingropat o parte din comoară aici, dar nimeni nu a găsit-o vreodata. Cine știe? Poate o sa ai noroc 🙂 .
O zi în Italia: orașul Trieste
Trieste este orașul din Italia cel mai apropiat de granița croată și la doar 1 ora jumătate de Pinezići. Așa că, șoferul nostru desemnat, Mihai, a mai făcut un sacrificiu pentru familia Tomache. E ok, l-am răsplătit la final cu Birra Moretti de la ea de acasă și un calup de parmezan 😀 .
Un oraș deosebit, plin de istorie, arhitectură și pizza.
Arco di Riccardo
Teatrul Roman
Plaje de vis în Croația
Vă povesteam mai sus de plajele de lângă Fažana. Zilele următoare am ales să schimbăm malul vestic al peninsulei cu cel estic. Așa că ne-am pus pe căutat plaje…pe GoogleMaps. Majoritatea sunt cunoscute doar de localnici, iar accesul nu e unul tocmai facil, pe drumuri de piatră, prin paduri de copaci scunzi. Noroc cu mașina 4×4 și un șofer desăvârșit (as spune eu 😛 ) că am putut ajunge. Odata ajunși pe plajă, uiți de toate emoțiile care te-au încercat pe drum și îți spui că ”Ba da, mai vin și mâine aici”. Cele mai multe plaje sunt stâncoase și nu au un restaurant sau bar prin apropiere, iar cele existente sunt eco-friendly. Adică improvizate. Mănânci sub un copac, pe o masă de lemn, dar ți se pare că ești în paradis si aia e cea mai bună mancare ever! Atât de frumoasă e priveliștea și atât de relaxant e locul…
Parcul Național Lacurile Plitvice
Un sfat: nu mergeți la Plitvice în timpul weekendului! Pe lângă că plătești o căruță de bani ca să intri acolo, stai la cozi în continuu: coada de bilete, coada de urcare pe vaporaș, coadă de-a lungul aleilor… Parcul este superb și e foarte importantă păstrarea lui încât să dăinuie peste ani. Așa că trebuie sa mergi pe aleile făcute din lemn. Problema e că aleile sunt înguste. Dacă se oprește cineva pentru un selfie, s-au oprit toți din spate. Locurile de unde poți cumpăra un sandwich sau o sticlă de apă sunt foarte rare, așa că, dacă nu ai venit pregătit, ai cam pus-o, mai ales ca ai de mers câteva ore bune. Nouă ne-a luat 6 ore să ajungem înapoi în parcare și nu am parcurs tot traseul, am luat o scurtătură.
Altfel, parcul este minunat, după cum vă povesteam. Parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, conține multe lacuri de un turcoaz ireal. Cascadele, dar și flora și fauna bogată întregesc imaginea de parc din basme.
După experiența concediului de vară la 13°C din Islanda, ne-am bucurat să ne putem bucura și de soare o săptămână. Croația rămâne cu siguranță una din țările noastre preferate în materie de plaje și concedii de vară. Iar acum am adăugat în topul orașelor preferate și unul din peninsula Istria, Vrsar.
Așteptăm cu nerăbdare următoarea excursie acolo.
Ai voștri plecați în lume,
