Două săptămâni în Islanda: partea a doua

Lacuri, parcuri naturale, vulcani, cascade, gheizere, peșteri, ghețari și lagune

Dacă v-a plăcut prima parte a aventurii noastre de două săptămâni în Islanda, atunci partea a doua o să vă încânte cu siguranță. Dar să nu lungim povestea, avem de relatat încă nouă zile 🙂.  

Ziua 6 – Lac, cratere, parc natural și peșteră

Am plecat din Húsavík odihniți, mulțumiți și curioși de ce o să urmeze.  

Lacul Mývatn s-a format în urma unei erupții vulcanice. Citisem că lacul este casa multor păsări acvatice, așa că a fost neașteptată primirea pe care ne-a făcut-o norul de musculițe. Pentru prima dată în Islanda ne-a părut rău că nu am luat, totuși, spray-ul ăla de insecte cu noi. Muncă grea de convingere a avut Mihai de dus cu mine ca să ies din mașină…că doar n-am venit atâta drum degeaba. 

Mai interesante decât lacul în sine ni s-au părut pseudocraterele – Skútustaðir – de pe mal. Formate prin explozia gazelor sub scoarța pământului, arată ca niște cratere selenare. 

La câteva minute de mers cu mașina de Mývatn găsești câmpurile de lavă Dimmuborgir. Din nou, ceva nemaintalnit. Dâmburile și turnurile de lavă întărită din “Fortăreața întunericului” s-au format din cauza erupțiilor unor vulcani. Magma a curs peste un lac, iar aburul și gazele formate au înălțat-o; după răcire, și-a păstrat forma.

Peștera Kirkjan

De la Dimmuborgir poți vedea craterul Hverfjall. Craterul are diagonala de 1km și formă aproape simetrică.

Dacă ați văzut Game of Thrones, e imposibil să nu fi auzit despre peștera Grjótagjá în care s-a iubit John Snow cu roșcata Ygritte. Nu ne-am așteptat să fie atât de frumoasă și de albastră, am crezut că e minciună de HBO. Mai jos, o fotografie realizată de Mihai, pentru care și-a sacrificat o pereche de pantaloni pe bolovanii din peșteră.

Ziua 7 – Goana spre est

Când am ajuns la Hverir ne-am simțit ca Matt Damon în The Martian. Zona geotermală are aspect deosebit, asemănător cu ce ne prezintă Hollywood-ul a fi Marte. Nuanțe de gri, galben și oranj se îmbină în mod armonios, creând peisajul care ne-a încântat privirea de departe.

Ce îi dau culoarea zonei sunt bazinele mari care scuipă noroi fierbinte. Pe lângă noroi, bazinele, dar și coșurile fumarolelor din jur, eliberează abur…care pute. Dom’le, da PUTE rău. Acidul sulfhidric își face simțită prezența. Mie mi se întorcea stomacul pe dos și Mihai, beying a boy & wanting to be funny, spunea că miroase a omletă; abia pe final a simțit și el mirosul de ou putrezit.

Am plecat în viteză de la Hverir și, când am ajuns la craterul Viti ne-am bucurat că vântul bătea înspre direcția din care am venit, așa că mirosul nu ne-a mai ajuns. La Viti, Mihai a fost încântat să vadă ochiul de apă din gura vulcanului – care lipsise la vulcanul anterior.  

Ne-a părut rău că am ajuns târziu la cascadele Detifoss și Selfoss, dar momentul nu putea fi mai bun pentru că apusul de soare descria un câte un curcubeu superb în spray-ul cascadelor.

Detifoss

Sellfoss

Seara târziu am oprit la un hotpot  mai puțin știut de turiști, cu apă cam fierbinte, dar cu un view fascinant.

Afară era cam frig și “cabina” de schimb era, de fapt, un bolovan în spatele căruia ne-am luat costumele de baie pe noi. Nu ne-a deranjat deloc, ba dimpotrivă. Se spune că nu ai fost în Islanda dacă nu te-ai bălăcit într-un hotpot și nu te-ai schimbat în mijlocul naturii. Într-un final, curele de apă fierbinte-aer rece au contribuit la un somn dulce 😀.

 

Ziua 8 – Un munte, un camping și o sărbătoare

Cu o seară înainte am dormit într-un loc liniștit, aproape de un părculeț. Trebuie să recunosc că nu am oprit în fiecare seară în campinguri. Libertatea pe care ți-o oferă Islanda ne-a făcut să ne dorim foarte tare să găsim locuri sălbatice, unde să fim doar noi.

Pe peninsula Stokksnes, la baza muntelui Vestrahorn, am descoperit o fermă conservată în scop turistic. Cel mai interesant a fost să aflăm că, deși în Islanda nu cresc copaci în mod natural, fermierii construiau cu lemn și în trecut. Lemnul provine de pe coasta de nord a Siberiei și ajunge pe insulă purtat de curenții oceanici. Copacii plutesc în derivă 4-5 ani până ajung pe coasta Islandei.

După-masa ne-am rezervat-o pentru a sărbători aniversarea primului nostru an de căsnicie. Dragul meu soț nu a uitat că sunt fan burgeri, așa că mi-a făcut o surpriză. După ce am campat în orașul Höfn, m-a dus la un restaurant cu burgeri autentici – de ren! Nu pot să zic că mi-a părut rău că l-am mâncat pe Rudolf, pentru că a fost DELICIOS.

 

Ziua 9 – Ghețari, lagune, iar ghețari și iar cascade

Dimineață ne-am pornit spre ghețarul Hoffellsjökull. Norocul nostru că Mihai e șofer bun, așa că drumul acoperit cu pietre măricele, destinat mașinilor 4×4, nu ne-a încurcat. Am reușit să ajungem destul de aproape de locul unde ne indica GPS-ul că ar trebui să fie ghețarul. 

Limba ghețarului se ascunde după un deal, așa că n-am știut exact ce ne așteaptă până n-am urcat. Peisajul îți tăie respirația. Uiți de deal și de faptul că trebuie să te întorci înapoi pe același drum, cu aceleași emoții. Din nou, te simți mic, mic în fața naturii maiestuoase.

Ca și Hoffellsjökull, și Jökulsárlón face parte din Parcul Natural Vatnajökull – cel mai mare ghețar al Europei. Jökulsárlón este o lagună glaciară, considerată una din bijuteriile Islandei. Apa  lacului e presărată cu blocuri de gheață de culoare albastră și gri. Gheața e atât de comprimată încât lumina reflectată îi da aspect albastru. Urmele gri de pe gheață sunt urme de cenușă din urma exploziilor vulcanice. 

Din Jökulsárlón bucățile de gheață ajung în ocean. Multe își găsesc sfârșitul pe Diamond Beach.

Tot în Parcul Național Vatnajökull este și zona protejată Skaftafell, cu a sa cascadă Svartifoss, sau “Cascada Neagra”, înconjurată de coloane de lavă de culoare întunecată.

 

Ziua 10 – Canioane, troli si o drumetie in pustietate

Canionul Fjaðrárgljúfur

Alt obiectiv pe lista fanilor Game of Thrones este Reynisfjara (în sezonul 7, marea de lângă Eastwatch-by-the-Sea). Plaja e una din cele mai cunoscute plaje cu nisip negru a Islandei, lângă orașul Vík.  

Nu departe de plajă sunt trolii Reynisdrangar. Legenda spune că blocurile de piatră au fost cândva troli pe care i-au prins zorii de zi. Razele soarelui pietrifică trolii, după cum probabil știți.

În ’73, un avion DC3 al Statelor Unite ale Americii a rămas fără combustibil și s-a prăbușit pe plaja neagră de la Sólheimasandur. Toată lumea din avion a supraviețuit, dar rămășițile avionului sunt încă pe nisip, pe ferma cuiva. Am uitat să menționez că în Islanda, multe din obiective sunt pe proprietățile oamenilor. Intri, admiri și pleci. Avionul devenit un punct de atracție turistică mai ales după ce Justin Bieber a filmat un videoclip acolo. După un traseu de 4 km, printr-o câmpie de pietriș care părea că nu se mai termină, am ajuns la vestitul obiectiv. Mihai a fost cel mai fericit, mai ales că am promis că o să conduc eu în continuare…ăia 20 de metri de pe un loc de parcare pe altul, până la urmă :D.  

Ziua 11 – Alte cascade, alte cratere

Am ajuns, în sfârșit, la cascada pe care îmi doream enorm să o văd, Seljalandsfoss. Este singura cascadă pe care am văzut-o în spatele căreia te poți plimba (mai știți cum facea și Bugs Bunny?). Eram deja într-o zonă mult mai populară, așa că am avut grijă să mergem dimineață devreme să o vedem. Am refuzat să o împărțim cu restul turiștilor.

Pentru că ne-am trezit devreme să vedem cascadă în toată splendoarea ei, ne-am gândit că o piscină în mijlocul naturii ne-ar înviora. Construită în 1923, Seljvallalaug este cea mai veche piscină a Islandei. Este alimentată, bineînțeles, cu apă geotermală. Munții care o înconjoară și râul care trece pe lângă ea fac din Seljvallalaug o comoară a Islandei.

Craterul plin de culoare, Kerið, a fost următorul pe listă. Are aspectul unui amfiteatru antic. Uneori se montează scene plutitoare pe lacul din interior și se țin concerte. Mihai a avut ceva tentative să încerce acustica, dar, norocul turiștilor, l-am oprit.

În top 3 cascade ale Islandei se află și Bruarfoss. O minunăție de cascadă nu foarte înaltă și nu foarte lată, dar de un turcoaz absolut uimitor. După o plimbare de 3km prin curțile oamenilor, care a inclus și sărit de garduri, pe o cărare pe lângă cel mai fotogenic râu și pe o vreme absolut superbă, am ajuns la Bruarfoss – “Cascada Podurilor”.

 

Ziua 12 – The Golden Circle: Geysir, Gullfoss și Þingvellir

Geysir, Gullfoss și Þingvellir sunt cele trei mândrii ale Islandei. După cum spuneam, planul nostru a fost să lăsăm la final cea mai turistică zonă a insulei. La începutul excursiei conduceam ore în șir fără să vedem țipenie de om. Când am ajuns la Golden Circle am constat că volumul de turiști se schimbase drastic și zonă colcăia de autocare. Nu pot spune că nu mi-a plăcut și experiența de aici, dar aș minți dacă aș spune că nu mi-a lipsit izolarea și sălbăticia primelor zile.  

Faimosul gheizer Geyser scuipă apă clocotită și aburi la o înălțime de 70 de metri, oferind un spectacol nemaipomenit. Cel puțin așa am auzit; târziu, spre seară, am aflat că noi îl văzusem, de fapt, pe fratele său mai mic, Strokkur. Deși înălțimea jetului de apă nu depășește 30 de metri, spectacolul oferit de Strokkur captivează la fel de mult turiștii.  

În zilele însorite apa din Gullfoss(“Cascada Aurie”) ia o culoare auriu-maronie, datorită sedimentelor pe care le poartă. Ne-a impresionat mugetul cascadei și ne-a amuzat spray-ul cascadei de răcoarea căreia nu scăpa niciun turist.

Islanda câștigă anual câte 2 cm lățime datorită îndepărtării plăcilor tectonice americană și euroasiatica. Asta se vede cel mai bine în parcul național Þingvellir, poziționat între plăci.

Seara am oprit într-un camping aproape de Reykjavik, care a devenit campingul meu preferat. Proprietarii, fermieri, cazează turiștii în grădina lor. În plus, pe timpul verii organizează piețe în curtea lor, de unde turiștii pot cumpăra legume proaspete și alte bunătăți autentice. Bucătăria comună și locul de relaxare sunt într-o SERĂ, iar dușurile sunt amplasate sub cerul liber 😀 Cred că în seara aia am avut parte de cel mai plăcut duș de anul ăsta. Afară ploua mărunt, iar apa vulcanică de la duș curgea cu abundență. DE VIS!

 

Ziua 13: Reykjavik

Având în vedere impresia de tărâm sălbatic pe care ne-a făcut-o Islanda, ne-am așteptat ca Reykjavik-ul să fie altfel în același stil. Cu doar 200.000 de locuitori, Reykjavik e un oraș plin de culoare și viață. Mulți turiști vin în capitală doar pentru barurile, restaurantele și viața de noapte pe care le oferă.

Ziua 14: Blue Lagoon

Ultima zi am dedicat-o renumitei Blue Lagoon. De fapt, spa-ul a fost creat din întâmplare, ca urmare a construcției centralei geotermale din apropriere. Apa geotermală e folosită de centrală pentru a genera curent electric, după care, apa caldă reziduală e eliberată în lagună. Nu este deloc periculoasă, dimpotrivă, apa e bogată în siliciu și sulf care ajută la hrănirea pielii. Siliciul este și cel care dă culoarea de poveste a lagunei. Mai mult, până și aburul care iese din coșurile de lângă apă este parțial albastru.

Bineînțeles că nu puteam să încheiem cele două săptămâni în Islanda fără să ne întâlnim, din nou, cu prietenii noștri canadieni – de care vă povesteam în prima parte. Fiind a patra oară când ni se intersectau drumurile am hotărât că e momentul să facem cunoștință oficial :D.  

Concluzii după două săptămâni în Islanda

Așa cum am bănuit în momentul în care am hotărât că ne vom petrece concediul de vară hoinărind două săptămâni în Islanda, a fost excursia vieții noastre de până acum. Plină ochi de aventuri, peisaje deosebite, contrastante și experiențe inedite, ne-a apropiat și mai mult și ne-a ajutat să ne definim și mai bine relația și scopul în viață.

 

Ai voștri plecați în lume,