9 to 5 - există viață după job? Ce soluție am găsit noi

Știi senzația aia când simți că trece viața pe lângă tine în timp ce ești închis într-un birou? Când te uiți la ceas să vezi cât mai ai de stat la job și îți dai seama că au trecut doar 2 minute de când te-ai uitat ultima oară? Când te bucuri că s-a terminat programul de lucru doar ca să te duci acasă și să realizezi că ești prea obosit să faci ceva? Și te întinzi pe canapea, la seriale, cu promisiunea că acum te odihnești, dar mâine faci ceva cu timpul tău liber. Dar a doua zi o iei de la capăt.

Vine, apoi, weekend-ul. Abia aștepți să te odihnești cum trebuie. Asta după ce mergi la shopping, că în timpul săptămânii ai fost prea obosit să mai ieși din casă. Și după ce te vezi cu prietenii și familia, că i-ai ignorat timp de 5 zile și ai nevoie de viață socială. Dacă tot e weekend și ai 2 zile libere, poate gătești ceva, poate faci și-un pic de curat. Uite-așa ajungi sa fii duminică mai obosit decât erai vineri. Începi să visezi la concediu, da’ și ăla trece – chiar mai repede decât weekend-ul.

Lista devine tot mai mare dacă ai un copil. Poate ai un cățel, un job secundar, o grijă în plus.

Dragoste la job

Ne-am cunoscut la job. Mihai era colegul cel nou. A existat chimie între noi din momentul în care i-am zis „Salut, eu sunt Mădălina!”. După jumătate de an de calcule (că doar suntem programatori) am zis Y.O.L.O. și am hotărât că trebuie să ne dăm o șansă.

Am primit multe sfaturi de la colegi și prieteni. În mare parte, toți erau de acord că o relație între colegi nu e ceva de bine, că ajungi să te saturi de celălalt. Iubire, iubire, da’ chiar să-i vezi fața tot timpul?

I-am ignorat, că doar nu aveam să ne schimbăm job-ul numai de-aia. Oricum, de văzut ne vedeam doar în pauze. Era fain să putem lua prânzul împreună. Era fain și că nu eram pe același proiect, aveam ce ne povesti. Am început să mergem la sală în pauza de masă și era mai simplu să mergem împreună. Pentru noi era ideal.

După doi ani și jumătate de dragoste la birou a venit momentul în care mi-am schimbat job-ul. Am început să realizăm că nu mai avem timp unul de celălat, că în unele zile abia dacă apucam să ne urăm „Zi faină!” și „Noapte bună!”. Sufeream cu adevărat și începeam să ne frustrăm. Păi și cum? Asta să fie viața noastră de-acum înainte?

Viață în timpul jobului – ce soluție am găsit

Un an am continuat așa: fiecare la job-ul lui și ne vedem diseară. După un an, Mihai a început să lucreze mai mult de acasă. Eu lucram la 5 minute distanță, așa că uneori veneam să luăm prânzul împreună. Trebuia să găsim o soluție încât să putem face asta mai des. Și ne-am amintit de luna noastră de miere și de cum visam noi cu ochii deschiși să putem călători mai mult cu o rulotă prin lume.
Un an mai târziu ne-am schimbat job-urile încât să ne permită să lucrăm de oriunde, am cumpărat o rulotă și am pornit să vedem lumea și să învățăm ce înseamnă, de fapt, să fim plecați în lume.

Acum avem mai mult timp de petrecut împreună, bem cafeaua împreună, mâncăm tot timpul proaspăt (obișnuiam să ne gătim și înainte), lucrăm cu drag și spor. După job vizităm, mergem cu bicicleta, facem plajă și, cel mai important, nu stăm pe canapea, în fața televizorului. Și nu, încă nu ne-am săturat unul de celălalt!

Ai voștri plecați în lume,

signature