Eram plecați de două luni în minunata noastră călătorie cu rulota prin Europa. Eram foarte încântați la gândul că mai avem patru luni de străbătut lumea până să ne întoarcem acasă și eram conștienți că nu o să mai fim aceiași niciodată – vorba lui Chirilă: Am să mă întorc bărbat! Știam că nu o să fie totul roz, că există șanse să nu ne placă, să nu iasă totul cum am plănuit (aveam experiență din luna de miere, cand socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg), să ajungem să nu ne placă să petrecem atâta timp unul cu celălalt, dar am plecat, totuși, în lume plini de entuziasm.
După primele două luni care au trecut extrem de repede și în care totul a fost roz, pufos, cu turtă dulce și fluturași în stomac, am ajuns în sfârșit la Barcelona. Ei, și aici, dintr-o dată, au venit norii cei negri și ne-a izbit gravitația de asfalt atât de tare că ne-au trebui câteva minute să ne dezmeticim. Să ne învățăm minte și să nu mai umblăm cu capu’ în nori, că viața nu e numai curcubeu, vată de zahăr și miros de flori de câmp! Și uite-așa, „plecat în lume” a început să prindă contur.
Cum au acționat
Deși nu ne face cinste că am fost păcăliți așa, țin să povestesc ce s-a întâmplat, poate ajută pe cineva. Noi nu știam de metode de genul.
Întâmplarea a avut loc pe o stradă care se înfundă, o stradă puțin populată de lângă centura aglomerată a Barcelonei. Strada e plină de service-uri/magazine de rulote și parcări de lungă durată pentru mașini. Am oprit acolo să cumpărăm niște carduri ACSI pentru campinguri și să montăm niște brațe la geamurile rulotei. Tipul de la magazin ne-a ajutat. Așadar, am stat acolo destul de mult încât să atragem atenția: aveam mașină cu număr de România, biciclete pe mașină și rulotă în spate. „Mai turiști” decât noi nu se putea…ba se putea și am și fost așa. Cu alte cuvinte, eram și cu capul în nori, euforici, fără griji. Nimic nu ne poate atinge și nimic rău nu ni se poate întâmpla, că doar eram în Barcelona și toți catalanii pe care i-am întâlnit au fost foarte drăguți.
Ghinionul hoților e că nu știau că noi avem o cameră video instalată pe mașină care se pornește la șocuri. Tot ghinionul lor e că, de la un șoc, camera a început să înregistreze la momentul perfect. Să vedem ce am putut recupera de la cameră și, după, descriu cu detalii ce s-a întâmplat.
Cum am ajuns la situația de la începutul clipului video
După ce am cumpărat cardul pentru campinguri și brațele pentru geamurile de la rulotă, eu am venit în mașină și Mihai în rulotă. Eu am început să caut camping și Mihai să monteze brațele. N-a durat mult – 5 minute maxim. Când Mihai a venit la mașină să pună trusa de scule pe bancheta din spate l-a stropit o pasăre.
Aici se vede o mașină și un bărbat sud-american îmbrăcat în verde. Strada e înfundată în direcția din care vine mașina. Cu câteva minute înainte, din mașină a coborât alt bărbat (tot sud-american) care a pornit înspre noi (nu am văzut cum a coborât, dar am reconstituit). Să îl numim Hoțul_care_nu_se_vede, deși i s-ar potrivi mai bine să îl identificăm cu un număr de deținut.
Hoțul_care_nu_se_vede a aruncat pe Mihai, care era cu spatele la el, cu un lichid cald, care mirosea foarte, foarte urât. Atunci Mihai a crezut că l-a stropit o pasăre. M-a rugat să îi aduc un alt tricou din mașină. Am lăsat telefonul la încarcat în mașină și ghiozdanul meu și am ieșit să îl ajut.
La secunda 5 a video-ului se vede în colțul din dreapta o mână care ne întinde un șervețel umed – cică ne ajuta să îl ștergem pe Mihai. De fapt, ne distrăgea atenția de la barbatul în verde – să îi zicem Hoțul_verde. Și jur că i-a ieșit perfect. Deși Hoțul_verde e foarte aproape de noi, de ai zice că e imposibil să nu îl observăm, nu l-am văzut nicio clipă. Nici eu, nici Mihai. A fost total invizibil pentru noi – și degeaba ne tot gândim și răzgândim și arătăm cu degetul; adevărul e că starea de euforie e o stare specifică turiștilor, de-aia și profită atâția hoți de ei.
Cu ce tehnica ne-au distras din fața mașinii
Dacă derulezi în continuare, se vede clar că Hoțul_verde a intrat în mașină și a luat tot ce a putut. Foarte important e și modul în care am fost distrași în continuare, ca să fie siguri că apucă să scape.
Hoțul_care_nu_se_vede, care deja ne-a atras din fața mașinii, ne-a arătat că a găsit o pereche de ochelari de vedere pe jos, în spatele rulotei. Și cam atât le-a trebuit sa ne lase fără buletine, permise de conducere, carduri bancare, carduri de sănătate, banii lichizi pe care îi aveam cu noi și telefonul meu. Și da, da, știm! Nu trebuie să le ai pe toate la un loc niciodată. Dar uite așa s-au aliniat astrele și, deși toată excursia am avut grijă să avem banii la loc sigur și portofelele separat, am ajuns să le avem pe toate în același ghiozdan chiar în ziua cu pricina. Ăsta a fost norocul hoților.
Când ne-am dat seama că am fost jefuiți
La fix 3 minute după ce Hoțul_verde a pus mâna pe lucrurile noastre ne-am dat seama că, din ghinion sau din prostie – dar ce mai contează acum? – am rămas fără lucruri. Am sunat pe telefonul meu; prima dată nu a răspuns nimeni; a doua oară era deja inchis. Am avut un șoc. Nu am pățit niciodată, de când mă știu, să pierd ceva atât de valoros. Aveam impresia că trebuie să fii tare amețit ca să fii furat ziua, în amiaza mare…și că nouă nu ni se poate întâmpla, doar suntem persoane ordonate, cu capul pe umeri, atente.
3 minute
În trei minute, experiența noastră din Spania a luat o întorsătură de 180°. Următoarele minute au fost foarte importante și eram conștienți de asta. Așa că, deși șocul a fost mare, am fost nevoiți să ne oprim din tremurat și din plâns (doar eu plângeam), să depunem efort și să ne revenim repede ca să acționăm.
Între timp, am reușit să ne asumăm greșelile pe care le-am făcut. Ne-am făcut un plan care să ne protejeze mai bine:
- documentele nu trebuie ținute la un loc și nu trebuie să ajungă la un loc
- banii lichizi trebuie puși bine, de preferat distribuiți în mai multe locuri
- lucrurile de valoare trebuie ascunse indiferent dacă ai sau nu ai persoane în jur – poate doar ți se pare ca nu e nimeni lângă tine 🙂
- mașina/rulota/autorulota trebuie încuiată oricând ieși din ea
- nu strică nici daca o încui imediat ce intri
- fii cu ochii în patru – ca turist atragi atenția și ești considerat pradă ușoară
Am detaliat aici cum am reușit să ne revenim și să ne recuperăm din bunurile furate, încât să nu fim nevoiți să ne întrerupem experiența și să ne întoarcem acasă.
Ai voștri plecați în lume,
