Londra este una din capitalele pe care mi-am dorit să le vizitez încă dinainte să încep să călătoresc în afara României. Dar, pentru că ne place mereu să ne lăsăm purtați de vânt, să fim spontani și suntem vânători de bilete de avion, doar acum am reușit să ajungem în capitală Marii Britanii.
Westminster Bridge
Imaginile pe care le aveam în minte legate de Londra sunt cele create de filmele britanice. Știam despre gentlemen și ladies, despre autobuzele double-decker, cabinele telefonice, muzeele și celelalte obiective de top. Dar una e să știi despre ele, să vezi la televizor sau pe net și alta e să fii acolo, să vizitezi. Așa că ne-am propus, de data asta, să fim turiști obișnuiți și să nu ne abatem de la cele mai populare obiective…cu puține excepții.
Cabina telefonică
Am avut noroc să îi avem acolo pe verii lui Mihai, care ne-au oferit cazare. Mai mult, Sorin s-a oferit să ne arate orașul. Așa că am avut și ghid privat. Ne-am bucurat, mai ales că a știut să ne ducă în locuri în care nu ne-am fi gândit să mergem. Vă povestesc imediat pe unde am ajuns.
O zi torida în Londra
Miercuri seară am ajuns în Luton, unde am avut cazarea, așa că joi dimineață am putut încerca renumitul mic dejun englezesc la mama lui acasă. O farfurie imensă în care am găsit renumitii cârnați și fasole. Am primit și o cană de, hmm, ceai. Zic ceai pentru că aș jigni iubitorii de cafea să spun că lichidul ăla era cafea în vreun fel. Cel puțin interesantă a fost combinația din farfurie.
Mic dejun englezesc
Oricum, am avut noroc de Mihai și Sorin care m-au ajutat cu traducerile pe acolo. De când călătorim, nu am pățit niciodată să nu mă descurc cu engleza pe care o știu, care nu e chiar de baltă. Ei, asta până am ajuns la englezi și mi-am dat seamă că, din cauza accentului lor foarte pronunțat, eu nu înțeleg aproape NIMIC din ce vorbesc oamenii ăia. M-am panicat 😐
Christ Church Greyfriars
Nu ne-am așteptat să avem parte de CEA MAI CĂLDUROASĂ zi de anul ăsta tocmai în Londra: 36°C la umbră! Inițial ne-am bucurat că scăpăm câteva zile de ploile musonice din România, dar ni s-a făcut repede dor de răcoarea lor.
Străzi londoneze
Din Luton am ajuns repede în centrul Londrei, la stația Kings Cross, cu trenul – modern, cu AC și fără zgomot, bineînțeles.
Stația Kings Cross
Buckingham Palace, Westminster Abbey, Big Ben, London Eye
Din gara Kings Cross, am călătorit cu vestitul tube care avea să ne ducă spre Buckingham Palace.
The tube
The tube
La palat puteam să jur că am văzut cum Regina Elizabeth II mi-a făcut cu mână. Mihai și Sorin insistă și acum că regina nu era la palat, dar consider că îs niște hateri…de ciudă că pe ei nu i-a băgat în seamă.
Buckingham Palace
De la Buckingham, un gând alterat de căldură ne-a făcut să ne pornim pe jos spre zona Westminter Abbey – Big Ben – London Eye. Nu-s pregătiți londonezii de așa temperaturi…era să murim de căldură și de sete. Autobuzele alea double-decker sunt drăguțe, dar emană foaaaaaarte multă căldură. Așa că, nu mult după ce ne-am pornit, ne-am și oprit. Într-un pub, bineînțeles – cu AC și bere bună. Adevărul e că islandezii ar trebui să învețe puțin de la englezi despre ce înseamnă o bere bună.
Pub
După ce ne-am făcut curaj să ieșim iar pe străzile topite din Londra, am ajuns în una din cele mai fotografiate zone ale orașului: zona Westminster Abbey – Big Ben – London Eye.
Westminster Abbey
Big Ben-ul nu l-am văzut. Se pare că e în renovări de ceva vreme, așa că era acoperit.
Big Ben & Westminster Palace
Am trecut podul peste Tamisa – sau Someș, cum numește Mihai Clujeanul, orice râu care trece printr-un oraș – și am ajuns la London Eye. Ne-ar fi plăcut să vedem Londra de sus din roată, dar ne-a fost frică să nu leșinam la coada care se întindea destul de mult.
London Eye
Ne-am bucurat, în schimb, de street-art și de pub-urile cu AC și bere rece.
Artă stradală – cor
Artă stradală – teatru
Iar seara l-am întâlnit pe simpaticul Peter, french bulldog-ul Rominei și al lui Sergiu.
Peter
Romina & Sergiu
Câteva muzee
A doua zi am făcut o pauză(deja) de la micul dejun londonez. Nu am nimic împotrivă, dar am preferat clasicul sandwich de benzinărie în loc de fasole.
Când am ajuns la British Museum era foarte cald și destul de aglomerat. Dar ne doream foarte mult să vedem mumiile, așa că am făcut un efort și am trecut peste incoveniente. Cred că este unul din cele mai mari muzee pe care le-am vizitat până acum. Foarte impresionant, plin de istorie, cu artefacte culese de prin toate locurile cucerite de englezi de-a lungul timpului.
Mumia Cleopatrei
Sculptură de bronz în British Museum
După British Museum am făcut și noi ca englezu’, adică pauză de bere la pub. Era foarte cald, așa că a picat foarte bine.
Pauză de bere
Museum of London nu ne-a mai impresionat atât de tare după ce văzusem British Museum, dar merită vizitat. Era să uit: majoritatea muzeelor din Londra nu percep taxă de intrare. Există opțiunea să oferi o donație, dar nu e obligatoriu. Cred că asta spune ceva despre mândria englezilor cu privire la istoria lor.
Museum of London
Bridge Tower nu e foarte departe. Este un pod mobil, care se ridică pentru a permite accesul navelor de dimensiuni mai mari. Am pornit pe jos, pe lângă St. Paul’s Cathedral și, după ce am trecut podul, am ajuns să vedem și o altă față a Londrei. Zona ne-a plăcut foarte mult. Era plină de clădiri vechi, din piatră, aglomerate de oameni care abia ieșiseră vineri seară de la birou în căutarea pub-urilor. Energia locului și a oamenilor ne-a făcut să ne simțim de parcă eram de-ai lor.
Nu, nu sunt minionă; da, e Sorin înalt; în spate: St. Paul’s Cathedral
Tower Bridge
Londra văzută de sus
Pe seară, Sorin ne-a făcut o surpriză și ne-a dus la The Shard, a patra clădire ca înălțime din Europa. Am urcat cu cel mai rapid lift întâlnit până acum. Până la etajul 68 am făcut cam 1 minut! Priveliștea de sus e absolut impresionantă. Pentru că am urcat târziu, am avut ocazia să vedem Londra de sus și pe timp de zi, și pe timp de seară, când toate luminile sunt aprinse. Atunci îți dai seamă că orașul se întinde până la linia orizontului. În orice direcție de uiți, acolo e Londra. Din nou, ceva ce ne-a plăcut și ne-a impresionat foarte mult.
Londra văzută din The Shard
Și mai multe muzee
Cred că niciodată, de când suntem pe lume, nu am vizitat 4 muzee într-o singură zi. Cel puțin nu până acum. Nu obișnuim să le frecventăm, preferăm să hoinărim prin orașe, să descoperim locuri mai puțin turistice, încât să rămânem cu sentimentul că ne-am apropiat de oraș și oameni. Dar Londra oferă atât de multe muzee interesante (din nou, gratis), că nu ne-am putut abține.
RAF Museum (Royal Air Force Museum London) am crezut că o să îl impresioneze doar pe Mihai, dar n-am putut rămâne imună nici eu. Găsești acolo avioane militare începând cu cele din primul război mondial până la cele contemporane.
Vulcan Bomber @ RAF Museum
National History Museum, Museum of Science și Victoria and Albert Museum sunt foarte aproape unul de celălalt. Pe ultimul am ales să nu îl vizităm de data asta. La National History Museum am insistat eu foarte mult să merg, să văd dinozaurii 🙂 Era pliiin de adulți cu copii de toate vârstele, așa că n-am continuat vizita după zona cu Dino.
National History Museum unde ești întâmpinat de scheletul unei balene suspendate
National History Museum – T-Rex
Muzeul care i-a plăcut lui Mihai cel mai mult în Londra, dar și cel mai mult dintre toate muzeele de război pe care le-a vizitat este Imperial War Museum. Fiecare etaj al clădirii prezintă câte un război sau conflict începând cu primul război mondial până în prezent. Colecția impresionantă cuprinde obiecte, poze, filmulețe și declarații ale persoanelor care au trăit vremurile despre care povestesc.
Imperial War Museum
Secțiunea de muzeu care ne-a marcat și impresionat cel mai tare este cea dedicată Holocaustului. Copiii sub 16 ani nu au voie să între în acea parte a muzeului. Adevărul e că, pe lângă multe dintre fotografii și declarații expuse acolo, am trecut și eu fără să mă uit. Nu din ignoranță, dar îți trebuie tărie de caracter să poți privi și asculta ce s-a întâmplat atunci.
Camden Town
Ca să ne revenim din starea pe care ne-a provocat-o Imperial War Museum, ghidul nostru, Sorin, ne-a făcut altă surpriză. Ne-a arătat încă o față a Londrei: Cartierul Camden Town. Acolo un amalgam de oameni – gay, hipioți, hipsteri, punk, dar și oameni simpli, cu nimic ieșit din comun și turiști – împânzesc străzile colorate, pline de pub-uri, tarabe cu street-food, tarabe cu obiecte de vânzare și magazine.
O chelneriță foaaarte sictirită, dar simpatică în Camden Town
Camden Town
Camden Town – magazin
Camden Town – DJ-ul din magazin
Camden Town
În ultima zi am avut parte de ploaia specifică Marii Britanii – că tot ne-am plâns că avem parte doar de căldură – așa că am experimentat și renumitul pub crawling. Ne-au plăcut oamenii lipsiți de griji pe care îi găsești la 11 dimineața în pub, cu un pint rece în față, chiar dacă au trecut de 85 de ani.
Tap-uri cu bere în pub
Timpul trece repede când te simți bine, cele trei zile în Londra au părut clipe. Ne dorim foarte tare să revenim la un moment dat, au ramas multe părți ale orașului pe care nu am apucat să le vedem. Sperăm ca data viitoare să vizităm în stilul nostru caracteristic.
Until then, warm regards, best wishes, and cheers!
Ai voștri plecați în lume,
