Luna de miere: cu autorulota prin Europa

Totul a început în urmă cu doi ani, în anul în care ne-am căsătorit (2017). N-a fost greu să ne organizăm nunta, din moment ce amândoi ne doream aproximativ aceleași lucruri. Mai greu a fost să ne decidem asupra concediului de după: luna de miere. Bineînțeles că eu îmi doream să călătorim într-o locație exotică, romantică, să mergem undeva unde mai greu ne-am permite să mergem…nu neapărat ca preț (nu am avut niciodată vreo dorință să arunc bani pe lux), ci ca timp și distanță. Mihai, pe de altă parte, începuse să bată apropo-uri legate de un concediu cu o autorulotă de ceva timp. Nici nu știu cum să vă explic despre cam cât de bucuros a fost Mihai al meu când i-am zis că renunț la visul meu cu parfum exotic în favoarea unei luni de miere petrecută într-o…dubă. 

În luna februarie i-am contactat pe cei de la haff.ro să le cerem o ofertă de preț. Răspunsul ne-a cam dezumflat. Noi ne așteptam că, dacă tot nu mergem pe la hoteluri, să nici nu plătim preț de hotel. Ne costa cam 100 de euro pe zi numai autorulota. La toate astea se adunau costurile cu motorina, drumurile (taxele de autostradă), campingurile și celelalte cheltuieli de concediu. Ne-am tot minunat, ne-am tot gândit și răzgândit, ne-am calculat și (mă bucur că) am decis că merită; urma să fie luna noastră de miere pe care o să o ținem minte toată viața.

 

 

Autorulota

Pe 6 iunie, la 6 dimineața am pornit spre Brașov sa luăm autorulota în primire de la cei de la Haff. Autorulota pe care am închiriat-o noi era pentru 6 persoane, avea două paturi matrimoniale fixe (unul în spatele rulotei și unul deasupra scaunelor din față) și o masă cu două banchete care se transformau în al treilea pat. În spate, sub pat, era un garaj imens, unde ne-au încăput toate bagajele și ne-a rămas loc destul. Ca să urcăm în pat aveam o scăriță mobilă. Autorulota avea baie cu duș, un dulap înalt de haine, alte dulapuri mai mici de jur-împrejurul rulotei, aragaz, chiuvetă, frigider mare, încălzire în pardoseală, panouri solare, marchiză. 

Dacă ai de gând să închiriezi o autorulotă/rulotă de la Haff e bine să știi că trebuie să îți aduci de acasă cam tot: perne, lenjerie de pat, oale, tacâmuri, prosoape de bucătărie și baie, etc. Ce nu am fost nevoiți să aducem a fost butelia de gaz (vine echipată cu o butelie plină; nu am avut nevoie de mai mult), hârtia igienică specială, lichidul care se toarnă în caseta wc-ului și mobilierul de exterior – adică o masă cu două scaune. Ca orice mașină închiriată, vine cu plinul de combustibil făcut și trebuie să o predai, la final, la fel.

 

 

Primul contact cu autorulota

La amiază am ajuns în Brașov. Eram cu mașina plină de bagaje, iar pe mașina aveam montate bicicletele. Domnul care ne-a predat rulota ne-a făcut instructajul, ne-a explicat despre cum funcționează cam toate componentele la care trebuia noi să avem acces și ne-a urat Drum bun!. Așa că, la două ore după ce am ajuns în Brașov, ieșeam din Brasov spre Arad ca niște melci, cu casa în spate. Cred că în primele două ore nu am vorbit nimic unul cu celălalt. Eram foarte concentrați și încordați să nu ne răsturnăm – mai ales eu 😀 . Autorulota părea imensă din interior și cred că amândoi ne-am pus aceeași intrebare: Oare suntem sănătoși la cap?

După două ore ne-am oprit într-o parcare, pe marginea drumului. Mihai s-a pus la somn și a adormit în maxim 2 minute. Eu am început să gătesc prânzul. Ăla a fost primul moment în care i-am simțit farmecul autorulotei. Gâteam ceva într-o tigaie, pe marginea unui drum, se auzea cum trec mașinile și pentru noi nu conta deloc că eram acolo. Puteam fi oriunde, că universul nostru era format din noi doi și-o autorulotă.

Seara am ajuns frânți lângă Arad și am petrecut noaptea într-o parcare pentru mașini aflate în tranzit, lângă un restaurant. Noaptea a plouat cu găleata. Fulgera și trăsnea de peste tot. Ne-am trezit de la zgomotul ploii și-am crăpat geamul de lângă pat să intre mirosul de pământ ud. Am început să râdem ca doi copii proști, bucuroși că ne simțeam atât de aproape de natură, dar la adăpost.

 

 

Primul camping sau despre cum am descoperit o altă lume

A doua zi am ieșit din țară. Deja aveam o zi de experiență și urma să ne continuăm drumul pe autostradă, așa că emoțiile au scăzut. Am trecut prin Ungaria și Slovenia și am intrat în Italia, prin nord. Unele țări au taxe de autostradă diferite pentru rulote/autorulote, așa că e bine să verifici din timp. 

Campingul în care am stat ne-a deschis ochii despre ce înseamnă pentru vestici camparea. E o întreagă cultură, un stil de viață. La noi nu am văzut și nu am auzit să fie așa ceva nici până acum.

Un camping mare e ca un sătuc: sunt alei, copaci, toată lumea se salută, merge pe jos sau cu bicicleta, există magazin, restaurante, uneori chiar și piscină, zonă de joacă pentru copii, se organizează petreceri, spectacole, există echipe de animație. Mai ceva ca la all inclusive în Turcia 😀 . Pe lângă turiștii ca noi, unele campinguri au și rezidenți – persoane care își închiriază o parcelă pentru o perioadă mai lungă. Pe parcelă își aduc o rulotă, își fac bucătărie de vară, zonă de grătar, uneori își îngrădesc pentru mai multă intimitate, plantează flori. Așa nu mai sunt nevoiți să care rulota cu ei mereu și au un fel de cabană în afara orașului, la aer curat. Există campinguri care au și căsuțe mobile. Astea se închiriază turiștilor sau rezidenților. Alte campinguri au rulote gata montate pe care le poți închiria.

În toate campingurile există băi comune cu wc, duș (uneori dușul cald se plătește), chiuvete, zonă de spălat vasele, zonă de unde să te alimentezi cu apă pentru rulotă/autorulotă, zonă unde să arunci apa „gri” (aia murdară), zonă pentru deșeurile din caseta de la wc – sau chem-wc. Unele au chiar și mașini de spălat și uscat haine.

 

 

Primele peripeții – ni s-a stricat autorulota

Când s-a stricat?

N-am zăbovit mult în primul camping, pentru că aveam planuri mari și trebuia să ajungem departe cu duba. Am făcut câteva ture frumoase cu bicicleta (aici detalii), am ignorat Veneția, că o mai văzusem și nu ne era dor să ne amintim despre cât e de scumpă și am pornit spre Maranello să admirăm caii putere de la muzeul Ferrari. Ne-am bucurat de muzeu, ne-am mirat de cât costă un magnet de frigider (7 euro era) și ne-am întors la autorulotă să mergem spre Lago di Garda. Și acolo, în parcare la muzeul Ferrari, în sunet de motoare încordate, ne-am dat seama că ni s-a stricat duba. Am văzut, din nou, roșu în fața ochilor.

 

Ce s-a stricat?

Problema era că, în timp ce mergeam, dintr-o dată ni se oprea AC-ul și scădea puterea motorului. I-am sunat imediat pe cei de la Haff, care au fost receptivi și au încercat să ne rezolve problema cât de repede. Nu s-a rezolvat chiar cum ai bate din palme, am ajuns cu ea așa în Riva del Garda și apoi in Genova. Pe drum ne-am dat seama că ceva siguranță era arsă și am crezut ca rezolvam dacă o înlocuim. De fapt, se stricase electro-ventilatorul care răcea radiatorul motorului. În Genova am bagat-o într-un service.

Cum am rezolvat?

Foarte greu ne-am înțeles inițial cu cei de la service; nu vorbea niciunul engleză și foarte greu s-au descurcat să ne facă și factură. Atunci Mihai mi-a arătat cât poate fi de „internațional” și a început, într-o italiană stâlcită, să le explice ălora ce și cum vrem. Pff, să nu te deochi! În service a urmat și o sesiune de plânsete când ne-au zis ăia că abia a doua zi o pot repara și că trebuie să o lăsăm peste noapte acolo. Păi cum? Și noi unde să dormim? Toate lucrurile ne erau în autorulota. Cred că am sensibilizat niște corzi când am plâns, că s-au răzgândit urgent și ne-au promis că ne ajută.

Când am plecat din service problema nu era 100% rezolvată, dar măcar nu mai stăteam cu frica să nu ne ia foc autorulota. Cei de la Haff au fost corecți și, pe lângă că ne-au trimis banii cheltuiți, ne-au și dat înapoi banii pe o zi de închiriat, că doar o pierdusem în service.

 

 

Ce accesorii ne-ar fi plăcut să mai avem la autorulotă

Vă ziceam că rulota nu vine full-echipată. Trebuie să îți aduci de la perne și pilote până la veselă. Un accesoriu important pe care l-am avut cu noi a fost un aspirator de mână. Cum spațiul e mic și intri în rulotă direct de afară, se strânge praful foarte ușor. Ne-ar fi plăcut să avem și o măturică cu noi, aspiratoul fiind foarte mic, dar ne-am descurcat și asa. Pentru că nu am știut exact la ce să ne așteptăm, ne-am dat seama după ce am pornit la drum că avem nevoie și de produse de curățat. Strictul necesar include un spray degresant universal și unul de mobilă. Chiar geamuri nu ne-am apucat să spălăm.

Stai aproape de natură? Atunci probabil că o să ai probleme cu insectele. Am fost pregătiți cu Autan și spirale anti-țânțari, dar n-ar fi stricat să avem un aparat anti-țânțari care să ne protejeze pe timpul nopții.

Utile ni s-ar fi părut și un covor de exterior (cel puțin 2 metri pe 2.5 metri), un covoraș de exterior (de plastic dur), dar și o stropitoare și un lighean pentru vase murdare. Stropitoarea e utilă când stai mai mult timp într-un loc și riști să consumi apa încărcată în rulotă. În loc să te duci cu rulota la stația de încărcare, e mai simplu dacă mergi o dată pe zi/două zile să aduci 10l de apă cu o stropitoare.

 

 

Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg: pe unde am reușit, de fapt, să ajungem

Când am făcut planul pentru luna de miere ni se părea că în 3 săptămâni putem traversa toată Europa. Am fi vrut să ajungem până în nord, să trecem prin Fiordurile Norvegiei. Little did we know! Să călătorești cu o autorulotă e mult mai greu decât cu o mașină mică (și cu o rulotă e și mai greu). Consumă mult (pe autostradă aveam o medie de 13%), când treci pe lângă vreun TIR/autocar simți foarte tare cum te trage într-o parte, apoi te împinge în cealaltă. Pe lângă asta, să nu ai AC și să fii nevoit să mergi cu geamul deschis nu ajută la viteză 😀 . Am fost ambițioși, dar ne-am dat seama din timp că fuga noastră prin Europa nu e sustenabilă și că riscăm să obosim și să nu mai înțelegem nimic din toată experiența.

Italia

Primul stop a fost în Italia. Am vizitat museul Ferrari din Maranello, după care am pornit spre Riva del Garda, unde am întâlnit unul din cele mai frumoase peisaje. Riva del Garda este o stațiune pe malul nordic al lacului Garda. Lacul e cel mai mare din Italia. Partea nordică, unde se află și Riva del Garda este înconjurată de lanțuri muntoase. Vânturile puternice formează valuri pe lac, așa că pare că e un fel de mare de la munte. Asta până intri în apă care îți aduce aminte că ești într-un lac glaciar.  M-aș întoarce acolo oricând!

După Riva del Garda am pornit spre Genova. Despre Genova atât pot spune pozitiv: că am mâncat cea mai bună pizza de până acum – la pizzeria Leo, o pizzerie mică, de familie unde bucătarii gătesc ca pentru familia lor. Noi am vizitat doar partea veche a orașului și nu pot spune că ne-a plăcut; ni s-a părut că arată ca un mușuroi de furnici, cu clădiri înalte și străduțe mult prea strâmte. Pe lângă că îs înguste străduțele, erau și pline de vânzători ambulanți, insistenți și gălăgioși. Asta nu a ajutat deloc partea mea claustrofobă. Nu m-aș întoarce acolo.

Franța

Am fugit (mai mult decât plecat) din Genova și am ajuns lângă Nisa, Franța. Am petrecut câte o zi în Monaco, Nisa și Cannes și ne-am plimbat romantic cu bicicleta pe Promenade des Anglais și pe pista cu aspect de covor roșu din Cannes. Dar despre sudul Franței într-un articol viitor, că tocmai ce am fost din nou pe acolo și avem povești multe și proaspete. Ideea e că acolo, în campingul din Nisa, cu multă groază ne-am hotărât să ne confesăm unul celuilalt: nu mai vrem să alergăm prin Europa, vrem să și stăm la mare, la soare, să ne relaxăm. Cum despre plajele și apa din Croația tot auzisem și pentru că oricum era oarecum în drum spre casă, am fost spontani și a doua zi ne-am strâns lucrurile și am pornit spre Peninsula Istria.

Croația

Din Nisa până în Croația, peninsula Istria, am ajuns într-o zi (că deh…autostrăzi) și am dormit off-camping. Dimineață abia am văzut că am parcat la 50m de plajă, lângă Crazy Beach. Ne-a plăcut foarte mult surpriza dimineață și am ajuns foarte repede în Brioni Sunny Camping. În Croația am stat o săptămână – o săptămână plină de pleșcăviță umplută cu brânză.

 

 

Concluzii după 3 săptămâni cu autorulota.

Ne-am dat seama că ne place atât de mult stilul ăsta de viață încât, după nici 2 ani, am pornit într-o experiență total diferită de ce am avut până acum:

• Ne-am rezolvat cu job-urile astfel încât să putem lucra de la distanță
• Ne-am cumpărat o rulotă 
• Am pornit 6 luni prin Europa să cunoaștem lumea

Momentan suntem plecați în lume cu rulota. Despre ce am descoperit în lume vă povestim în curând.

 

Ai voștri plecați în lume,