The Beauty and The Beast
În urmă cu mai bine de patru ani mi-am cumpărat prima bicicletă, adult fiind. Practic, era a doua bicicletă deținută de mine.
Întotdeauna mi-am dorit o bicicletă de oraș, drăguță, cu un coș mare în față (plin de flori, bineînțeles) și care să îmi ofere o poziție comodă în timp ce pedalez. Zis și făcut. Au urmat căutări îndelungi. Mi se părea că toate bicicletele arată prea ”băiețești pentru mine”. Îmi doream să pot fi destul de înfiptă încât să le pot cere socoteală băieților de la magazin cu privire la îndrăzneala lor de a-mi sugera biciclete așa urâte.
Sophia ”The Beauty”
După săptămâni de căutări, am găsit-o. Era perfectă, drăguță, avea coș, culoare albă, scaun comod, nume (Sophia), chiar și viteze. Șase la număr. Ce nu m-am așteptat să aibă erau cele vreo 20 de kilograme!
Nu știu în alte orașe cum e, dar dacă locuiești pe colinele Clujului, atunci o să simți cele multe kilograme în plus ale bicicletei când o să încerci să ajungi acasă. Cu chiu, cu vai reușeam cumva să urc dealul spre acasă în șaua Sophiei. Dar aveam nevoie de câteva minute bune să îmi trag sufletul în fața blocului. E drept că nici condiția fizică de la momentul respectiv nu mă ajuta, dar despre asta în altă povestire.
Când l-am cunoscut pe dragul meu soț, începusem deja să mă obișnuiesc cu urcările chinuite spre casă. Foarte tare m-am supărat când mi-a sugerat Mihai să o vând pe Sophia și să îmi cumpăr și eu un mountain bike. Adică ce, eu abia găsisem bicicleta mea frumoasă și acum să o vând și să iau una din aia urâtă, cum încercaseră cei de la magazinul de biciclete să îmi vândă? Sophia nu pleacă fără o luptă! Așa că m-am încăpățânat și am continuat să pedalez pe bicicleta mea girly.
Karolina ”The Beast”
În primăvara următoare, ne-am propus că Paștele ăla nu va insemna doar episoade de ghiftuire, așa că am planificat o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jurul Clujului. N-am fost atât de inconștientă încât sa cred ca o pot duce pe Sophia pe acolo, așa că am împrumutat mountain bike-ul unui prieten de-al lui Mihai și am pornit. M-a durut sufletul să-mi trădez bicicleta drăguță pentru una așa urâtă și veche (în comparație cu ea), dar drobul și sărmăluțele trebuiau date jos. La întoarcere, am hotărât că draga de Sophia va fi vândută. Așa diferență a făcut.
A urmat iar o vizită la magazinul de biciclete. Cu aceleași preferințe în suflet, dar cu o lecție învățată. Așa a ajuns Karolina în posesia mea. E și ea alba și, chiar dacă nu are coș, trandafirii cusuți pe scaun îs tot flori!
Primul traseu pe bicicletă: Cluj-Napoca – Aghireșu
Aveam și eu acum bicicletă de ”oameni mari”, de sportivi. 34 km cu bicicleta până în Aghireșu nu părea exagerat. Mai fusese și Iulia până acolo pe bicicletă. Dacă ea a putut, eu de ce să nu pot? Aveam să înnoptăm în cabana lui Teddy și, a doua zi, să ne întoarcem teferi și mai sănătoși la Cluj.
Tot drumul m-am întrebat cum de n-a leșinat Iulia până la Aghireș, că eu nu ieșisem bine din Cluj și simțeam cum ma ard picioarele și plămânii. Și mai erau încă 27km până la destinație. Cine a pus și Aghireșu ăla așa departe? De ce nu și-a cumpărat Teddy o cabană mai aproape? Cum a reușit Iulia? Toate întrebările astea mi-au trecut prin cap, în disperarea de a-mi distrage atenția de la faptul că mai aveam puțin și leșinam. De ajuns, am ajuns la destinație. Doar nu era să îi dau impresia lui Mihai că eu nu-s mare sportivă. Eram de doar câteva luni împreună. În noaptea aia am dormit ca un prunc. Dimineață, când mi-am dat seama că trebuie să ne și întoarcem, m-am apucat de plâns tot ca un prunc.
Traseul Cluj-Napoca – Aghireșu are o lungime de 34km (o direcție) și o diferență de nivel de până în 200m:
Trasee pe lângă Cluj
După primul traseu m-am ambiționat să pargurg cât mai multe. Oricât de greu mi s-a părut drumul de la Cluj la Aghireșu, endorfina câștigată a compensat și compensează de fiecare dată.
Un traseu bunicel pentru începători ar fi Cluj-Napoca – Ciurila – Cluj-Napoca:
Distanța nu e foarte mare (35.7km), dar are o diferență de nivel de 450m. Ca și începător, pot spune că mi-a ajuns.
Cu o distanță și o diferență similare e și traseul Cluj-Napoca – Cacova Ierii. Cacova e satul de suflet al lui Mihai. Aflat la 40km de Cluj, e locul unde i-au trăit bunicii. Micuț, liniștit, pe un deal uitat de lume, acolo pare timpul a stat în loc. Așa că, pe lângă endorfinele câștigate, ai parte și de un peisaj superb și de liniște absolută dacă alegi traseul ăsta. Diferență de nivel: 500m.
Bineînțeles, poți să combini cele două trasee și sa încerci unul care pornește din Cluj, prin Ciurila, apoi să continui spre Lita și să intri înapoi în Cluj prin Florești. Ultima parte (Luna-Florești-Cluj) nu e foarte plăcută din cauza traficului, dar restul drumului e destul de puțin circulat și verde. Parcurgi 56km, cu diferență de nivel de 600m.
Dacă vrei să te aventurezi la o distanță mai mare și ai un prieten care să te ducă pe Meseș, la ieșirea din Zalău, poți încerca o coborâre de acolo spre Cluj-Napoca. Încearcă, totuși, să alegi o zi de weekend, când traficul nu e foarte intens. Până în Cluj ai un traseu de 71km, cu o diferență de nivel de 400m.
Trasee în România
Dacă te gândești să abordezi un traseu care să aibă o diferență de nivel ceva mai mare, trebuie să te muți undeva înspre o zonă mai muntoasă. La marginea Parcului Natural Apuseni e Valea Arieșului, cu peisaje deosebite, printre preferatele mele. Din Albac până la pârtia Vârtop și invers sunt 64km, cu diferență de 990m.
Trasee în afara României
Italia
Anul trecut ne-am petrecut luna de miere călătorind prin Europa cu o autorulotă închiriată. Ne-am făcut tema de acasă și am aflat că în tările vestice găsești trasee de bicicletă foarte bine organizate, așa că am dus și bicicletele cu noi. Unul din cele mai frumoase locuri unde am biciclit a fost în stațiunea Riva del Garda, pe malul lacului Lago di Garda. În jurul lacului sunt o mulțime de trasee de bicicletă, iar peisajul e unul breathtaking.
Franța
Tot în excursia aia am ajuns și în sudul Franței. Ne-am parcat autorulota într-un camping între Nisa și Cannes, în Camping Park Maurettes. De acolo ne-am plimbat și am vizitat cu bicicleta. Din camping până în Nisa au fost doar 18km, dar pista de bicicletă e amplasată pe faleză. Parcurgi vestita Promenade des Anglais a Nisei pe bicicletă.
Din același camping până în Cannes ai de străbătut o distanță de 21km, dar tot pe faleză e pista, așadar peisajul rămâne unul de vis.
Ungaria
Dar nu trebuie să pleci atât de departe de România ca să ”guști” din pistele de bicicletă vestice. E de ajuns să ajungi la vecinii noștri unguri, pe malul lacului Balaton. Pista e organizată încât să înconjoare lacul, deci are o lungime de aproximativ 200km. Am ajuns pe malul lacului anul acesta, de 1 mai. Am biciclit două zile în jurul lui. În prima zi am parcurs 100km și, în a doua zi, 75km. Partea bună e că diferența de nivel e insesizabilă în zona aia (doar 300m în cei 200km – Mihai spune că diferența asta de nivel apare în urma urcării bordurilor de pe traseu și nimic mai mult). Partea proastă e că, deși traseele au fost ușoare, timpul petrecut în șa nu e chiar mic și riști dureri (da, de fund) destul de mari. Eh, dar alea trec și experiența rămâne în suflet. Așadar, recomand!
Suedia
Țările nordice sunt cele mai potrivite pentru plimări cu bicicleta. Toată lumea deține cel puțin o bicicletă, iar pistele pentru ele sunt mai multe decât șoselele. Rar vezi mașini circulând, așadar când treci strada trebuie să fii mai atent la bicicliști decât la mașini. În Malmö a fost foarte ușor să închiriem biciclete, chiar dacă era iarna.
Mountain bike…dar doar pe șosea?
Recunosc că, deși dețin un mountain bike, bicicleta asta a văzut mai mult șosea. Și, pentru că toamna lui 2018 ne-a adus multe weekenduri cu vreme perfectă, le-am petrecut pe cele din septembrie în șa. Într-unul dintre ele mi-am făcut curaj și am pornit pe un traseu prin pădure.
Pe lângă Sighișoara, între satele cu biserici fortificate sunt amenajate numeroase trasee de bicicletă prin pădure. Unul din trasee pornește chiar din Sighișoara și duce la Saschiz. Mi-a luat ceva timp să îmi fac curaj să intru în pădure, ideea că ar putea fi animale sălbatice mă îngrozește. Abia la a treia încercare am reușit și pot spune că nu regret DELOC. Drumeția cu Muntenii Paltonari (cum ne-am autodenumit noi, un grup de șase prieteni) a fost una din cele mai pline de endorfină. Abia aștept să încercăm și alte trasee prin zonă.
Sighișoara-Saschiz: 21.8km, 280m urcare prin pădure.
Ce pot spune e că, deși iubesc și anotimpul geros, când mă gândesc la aventurile pe bicicletă de care am avut parte anul ăsta, abia aștept să vină primăvara.
Ai voștri plecați în lume,
