Polonia e pe lista țărilor pe care vrem sa le vizităm de ceva timp. Deși nu departe de România, se ajunge destul de greu acolo cu mașina, având în vedere că autostrăzile sunt aproape inexistente. Drumul din Cluj-Napoca până în Cracovia a durat 10 ore (600km), iar cel din Varșovia în Cluj 13 ore (820km). Așadar am călătorit cu o medie de aproximativ 60km/h. Nu-i rău, dacă luăm în considerare faptul că traversezi foarte, foarte multe localități.
Justiția poloneză
Bineînțeles că, atunci când ai drum așa de lung de bătut și mai ai și cu cine povesti pe drum, riști să uiți piciorul pe pedala de accelerație, încât să ai puțin peste limita legală. Prins într-o discuție cu mine, observă Mihai la un moment dat că o mașină (neinscripționată!) din spate îi face semn și pornește girofarul. Politicos din fire, îi face loc să poată depăși. Problema e că pentru noi era girofarul. Povești despre escroci care fac pe milițienii și te opresc ca să te jefuiască am mai auzit eu. Cu asta în minte, instinctul a fost să îl rog pe Mihai să nu oprească, mai ales că urma să intrăm pe o străduță puțin populată. Mihai nu e paranoic ca mine, așa că ne-am dus ca mielu’ la tăiere după polițiști.
Depășisem viteza și urma „premiul”. Bariera lingvistică a făcut comunicarea cu omul justiției foarte dificilă. Singurul moment în care limba nu a mai reprezentat un impediment a fost atunci când ni s-a cerut mită. Am fost întrebați simplu: „Factura?”, la care noi am dat hotărâți din cap ca nu, nu dorim nicio factură. Ca urmare a sumei primite, am primit și un avertisment: urma să mai dăm de o patrulă de poliție în următorul sat.
Varșovia – Parcul Łazienki
Cracovia
Am ajuns târziu în Cracovia, unde urma să stăm și foarte puțin. Cazare am avut la 10 minute de centrul istoric la orașului. Prețurile cazărilor din Polonia ni s-au părut decente, așa că am avut de unde alege. Parcarea se plătește între 10:00 și 20:00, în rest e free for all. Singura mare problemă e că modalitățile de plată sunt limitate: plătești cu monede sau printr-o aplicație care poate fi folosită doar daca ai număr de telefon polonez. După ce bancomatul ne-a taxat cu un comision de 32% din suma pe care am scos-o (fără să ne avertizeze; noroc ca am scos o sumă mică), timp de o oră am bântuit magazinele să facem rost de monede. Experiența asta nu a fost foarte plăcută, mai ales că urma să vină mașina cu care urma să mergem în turul de la Auschwitz, așadar nu aveam timp mult de pierdut după monede.
Auschwitz
Un sfat important pe care l-am primit înainte să pornim la drum a fost să ne rezervăm locuri dacă vrem sa vizităm cele două lagăre de la Auschwitz din timp. Deși intrarea e practic gratis, fără ghid sau alte surse de informare bine puse la punct degeaba mergi până acolo. Beneficii pe care le ai dacă te ocupi din timp să îți rezervi un loc:
- În primul rând, ai șanse mai mari să prinzi un loc într-un grup astfel organizat
- Ai ghid în limba selectată în cele două muzee: Auschwitz I și Auschwitz-Birkenau II – spre rușinea mea, nici n-am știut inițial că au fost nu unul, ci două lagăre de concentrare
- În preț este inclus transportul dus-întors între hotel și Auschwitz, dar și intre cele două muzee
- Am primit sticle de apă – chiar ne-am bucurat, pentru că uitasem să luam cu noi
- Ghidul a știut cât timp să aloce pentru fiecare obiectiv în parte, încât să apucăm să vizităm cât de mult – și zic asta având în vedere că turul a durat aproximativ 5 ore!
- Toată treaba de acolo ni s-a părut foarte bine organizată, n-am avut motive să ne plângem; grupul nu a fost mare și toată lumea a avut căști să audă tot ce zice ghidul.
Prețul a fost de aproximativ 150 de lei/persoană.
Povești despre ce vezi în cele două muzee nu o sa scriu. Toată lumea a auzit câte una-alta de-a lungul timpului, dar nimic nu se compară cu trăirile pe care le ai când ești acolo și asculți ce are de spus ghidul. Ca să poți rezista o zi întreagă acolo fără să intri în depresii e nevoie să nu lași imaginația să zburde prea mult și să încerci să privești totul detașat.
Auschwitz-Birkenau II – intrarea
Auschwitz-Birkenau II
Auschwitz-Birkenau II
Auschwitz-Birkenau II – celebra cale ferată
Auschwitz-Birkenau II – una dintre cele 20 de plăcuțe memoriale este în limba română
Auschwitz I – gard electrificat
Auschwitz I – muzeu
Auschwitz I
Auschwitz I
Varșovia
Până să pornim spre Polonia, nu știam mare lucru despre polonezi. I-am întâlnit de nenumărate ori în excursiile la ski în Italia, știam că sunt gălăgioși, știam că nu e bine să ma contrazic cu ei și că limba poloneză e una din cele mai dificile de învățat. În rest: vodka, vodka, vodka. Pe drum spre Polonia. ca să îmi țin în priză iubitul șofer, am început să-i citesc despre istoria țării. Așa am reușit să îmi fac altă părere despre ei, mai bună, chiar dacă incidentul cu milițianul m-a pus la încercare.
În timpul celui de-al doilea răboi mondial Varșovia a suferit mult din cauza bombardamentelor, iar evreii au fost însemnați și mutați în ghetouri, unde locuiau în condiții de neimaginat. La finalul războiului, Hitler a comandat distrugerea orașului, motiv pentru care 85% din clădirile capitalei au fost rase de pe suprafața pământului.
Varșovia – Muzeul Armatei Poloneze
Varșovia – Muzeul Armatei Poloneze
Varșovia – rămășițele ghetoului
După război, orașul a fost reconstruit. Inițial în maniera comunistă, bineînțeles. Ce înseamnă asta: blocuri gri, fără prea multă arhitectură, exact cum găsești și la noi în orice oraș.
Perioada comunistă s-a terminat în Polonia tot in ’89, dar la ei s-a terminat pașnic. După, s-au construit muuulte clădiri cu aspect total diferit: clădiri de sticlă, zgârie-nori, cu aspect futurist. Așa că o să vezi foarte des in Varșovia un bloc gri, comunist, între doi zgârie-nori sau invers.
Varșovia – vechi / nou
Varșovia – Palatul Culturii și Științei, oferit de Stalin după al II-lea Război Mondial
Până acum, fiecare mini-excursie de 1 decembrie a însemnat să vizităm și câte o piață de Crăciun. Am plecat spre Polonia cu ideea că o să avem ocazia să gustăm glühwein … sau cum i-or zice ei. Din păcate, deși păreau pregătiți pentru marea sărbatoare de la final de an, glühwein nu prea am găsit, motiv pentru care nici nu mă simt prost că nu știu cum îi zic ei la gustoasa băutura!
Ai voștri plecați în lume,
