Excursia în Thailanda a fost, de fapt, un cadou pentru mine, pe care mi-l doream de mult. Dacă ești nascut(ă) pe timp de iarnă ca mine, atunci o să înțelegi când spun că mi-am dorit mereu o zi de naștere petrecută la mare, la soare 🙂 . Și, cum Mihai are grijă să mă alinte (prea) mult, nu a ezitat să îmi îndeplinească dorința.
Spre deosebire de alte excursii pe care ni le-am organizat singuri, de data asta am ales să apelăm la Raluca de la Mandala Travel. Nu ne-a părut deloc rău că ne-am lăsat pe mâna ei. Raluca a fost foarte drăguță încă de la început și, pe tot parcursul colaborării noastre, a fost disponibilă și promptă. Ne-a ajutat cu biletele de avion, cazările la fiecare hotel, o parte din transferuri și muuuuultă informație legată de activitățile pe care le-am putea face și despre cum să ne descurcăm pe acolo (cu viza, cartela de telefon, schimbul valutar). Așa că ne-am permis să nu ne stresăm cu nimic și să NU ne facem lecțiile de acasa. Ne-am pornit în Asia cu mailurile de la Raluca listate (că deh, cine știe când facem rost de cartela pentru net) și cu puțină emoție 🙂
Cel mai mare incovenient a fost, evident, drumul lung. Ca să ne încadrăm în buget am fost nevoiți să călătorim pe tura Cluj-Napoca – București – Moscova – Bangkok. Sinceră să fiu, n-a fost așa rău cum sună, pentru că am dormit tot drumul.
Ca să nu ne plictisim în același loc două săptămâni, excursia noastră a fost împărțită:
- 3 nopți am stat în agitatul Bangkok
- 5 nopți în stațiunea (destul de populată) Ao Nang
- 6 nopți pe (insula) Koh Lanta (sau Ko Lanta)
Dar haideți să va povestesc, mai întâi, ce am înțeles noi din toată excursia din Thailanda.
Oamenii
Dacă ar fi să fac un rezumat cu ce am rămas eu în urma excursiei în Thailanda, aș începe prin a povesti despre cum mi s-au părut thailandezii ca oameni. Deși majoritatea pe care i-am întâlnit fac parte din patura socială săracă(cea de mijloc e foarte subțire), ne-au surprins cu zâmbete largi și fețe senine. Și, cu toate că mâna de lucru e incredibil de ieftină, nu am întalnit niciun cerșetor pe stradă. Toată lumea lucrează ceva, îți vinde ceva, îți face un serviciu, iar asta cred ca e ceva de admirat. Am înțeles că asta îi învață religia lor majoritară (budistă): să nu fie competitivi și să se mulțumească cu ce au 🙂 .
Mâncarea
Se poate că fericirea lor e provocată și de mâncarea lor absolut delicioasă și fructele atât de aromate că te doare gura 😀 . Pe noi, cel puțin, combinația de arome ne-a încărcat cu multe endorfine. Așa că, dacă plănuiești o excursie în Thailanda, îți recomand să încerci curry-uri de tot felul (roșu, verde, massaman, panang), mancarea de tăieței din orez pad thai, supa super aromată tom yum, orezul în ananas, iar, ca desert, mango sticky rice(orez dulce cu sos lipicios si mango proaspăt), înghețata de cocos și multe fructe. În timp ce enumăr toate bunătățile astea înghit în sec 😀 . Atenție, thailandezii mănâncă foarte, foarte, foarte picant, așa că să ai grijă să comanzi nepicant sau picant pentru europeni. Începe așa, nu are rost să faci pe eroul, ca oricum e foarte cald.
La urma urmei, Thailanda e cunoscută pentru conceptul de street-food prezent pe orice străduță. Tarabele sunt improvizate, nu se compară cu van-urile colorate pe care le vezi la festivalurile de la noi. Mâncarea e foarte ieftina și poți negocia orice. În primele zile am fost destul de sceptici și am evitat să mâncăm pe stradă, dar ne-am obișnuit repede încât, la finalul sejurului, numai asta căutam.
Curry, orez, ardei iute, nuci
Pui cu sos de caju – mmmmmm
Nu poți pleca din Thailanda fără să înveți să gătești 🙂 – curs de gătit în Koh Lanta
Orez cu nuci, fructe și creveți în ananas
Pad Thai
Mango sticky rice și înghețată de cocos
În Thailanda e foarte răspândit conceptul de „street food”
Street food
N-am mâncat, dar erau destui vânzători de scârboșenii pe băț: tarantule, scorpioni, insecte de tot felu’
Băuturile
Când găsești fructe proaspete, delicioase la fiecare colț de stradă, găsești și fresh-uri pregătite în fața ta: de mango, ananas, fructul pasiunii și multe altele. Altă băutură pe care trebuie să o încerci e laptele de cocos băut rece direct din fructe proaspete. Te costă până într-un euro să încerci un fresh sau o nucă de cocos. Nu ne-am așteptat, însă, să nu găsim la niciun magazin sau restaurant apă minerală. Nu există, nu consumă.
O băutură interesantă pe care am încercat-o e una făcută din bucăți de jeleu negru(grass jelly) cu lapte și gheață. Jeleul negru se obține din fierberea unei plante care face parte din aceeași familie cu menta. Personal mi s-a părut răcoritoare, nimic mai mult.
Băuturile alcoolice sunt destul de scumpe, au accize mari pe ele. O bere la 0.66l în supermarket(Chang, Singha, Leo – dintre berile locale) depășește un euro, iar la restaurant e între 2.5 euro și 4 euro. Zic scump comparativ cu prețurile pentru mâncare. O chestie interesantă e că la magazine nu se vând băuturile alcoolice decât între orele 11:00 și 14:00 și între 17:00 si 24:00. Noi am prins și Buddha Day, zi în care nu se vând deloc băuturi de acest gen. Foarte amuzant să vezi disperarea din ochii turiștilor veniți să se relaxeze :-))
Serviciile
Pe tot parcursul șederii noastre acolo rar când am primit un bon fiscal. Serviciile sunt, în mare parte, ieftine și negociabile. Deși se negociază masiv, ca în Turcia, ce mi-a plăcut e că nu o să simți că te agasează nimeni. Negociezi și, dacă nu vă înțelegeți, nu e nicio problemă să renunți și să încerci în altă parte. Mai mult, o să îți zâmbeasca în timp ce te lasă în pace.
Mâna de lucru e așa ieftină încât își permit să angajeze la hoteluri un om doar ca să se asigure că poți ieși din parcarea hotelului în stradă în siguranță sau care să te ajute să îți găsești un taxi. Nu există conceptul de a comanda taxi prin telefon și rar o sa întâlnești un taximetrist care să fie de acord să te taxeze pe ceas. Taxi-urile sunt foarte ieftine, în schimb (am plătit cam 60 de lei pentru o cursă de 25km până la aeroport), curate, cu A.C., dar normele de siguranță nu sunt ceva care îi preocupă. Ca și alternativă, poți alege să călătorești cu un tuk-tuk – un fel de motocicletă cu ataș. Nu au A.C. sau geamuri, sunt zgomotoase și poți pica lejer din ele, dar sunt un must try, experiența e amuzantă și îți dă ocazia să guști din cultura locului.
În Bangkok am călătorit ca localnicii, pe râu, cu barca dedicată localnicilor – mai ieftin decât dacă am fi mers cu barca pentru turiști, dar aceeași calitate.
Raluca a fost cea care a știut să ne recomande sa nu picăm în „tourist traps”
Nu poți ajunge la faimoasa Railay Beach decât pe apă, cu un long-tail boat
Vânzători ambulanți pe plaja de la Railay. Alte opțiuni de masă acolo nu prea ai.
Masajele
Nu poți merge în Thailanda și să nu încerci un masaj. Mai ales în locațiile turistice o să găsești foarte multe saloane de masaj la prețuri de nimic – după cum ziceam, mâna de lucru e foarte ieftină. Saloanele sunt dotate cu A.C., dar ai și opțiunea unui masaj la picioare în stradă. Bineînțeles că cele mai plăcute masaje au fost cele pe malul mării. Masaj thailandez nu am încercat; prefer oricând un masaj de relaxare care să aibă efect benefic imediat, nu unul la care întâi să sufăr :)) .
Vremea
Perioada în care am fost noi (14-28 februarie) e foarte călduroasă, cu temperaturi care se ridică, ziua, și la 36°C, iar noaptea nu am simțit să scadă sub 28°C (mi-aduc aminte de frigul suferi în Polonia..brrr). Umiditatea e foarte mare, așa că am suferit destul de mult de cald (de fapt, foarte mult). Apa mării e extrem de caldă, cam ca în cadă 😀 . De întunecat de întuneca pe la 19 seara. Cam devreme ni s-a părut, nu ne așteptam, având în vedere ce calduri erau.
Așa de cald era, încât și noaptea târziu ne topeam. Transpirai de când pășeai afară de la duș :))
Viza
Obținerea vizei nu e un proces foarte plăcut. Deși aveam toate documentele la noi și, deși Raluca ne recomandase să plătim o suma (20 de lei) pentru fast line, am fost foarte surprinși să nu găsim coada asta rapidă nicăieri. Așa că am stat la felul de cozi interminabile fără sa ne mișcăm zeci de minute. Am avut noroc cu o familie de compatrioți care ne-a ajutat. Atunci ne-am dat seama că e genul de țară în care trebuie să fii „descurcăreț”. Așa că, la 20 de minute după ce am plătit taxa pentru fast-lane (cred ca era, de fapt, mită), ne-am obținut documentele. Viza de turist pe care o poți obține la aeroport e valabila maxim 15 zile. Dacă depășești perioada, plătești o amendă pentru fiecare zi în plus. Dacă știi că sejurul in Thailanda poate dura mai mult, trebuie să mergi la ambasada din București pentru ea.
Despre fiecare zonă vizitată, despre ce poți face în cele trei zone pe care le-am vizitat vă povestesc în partea a doua a articolului. Tot acolo și despre care zonă ne-a plăcut mai mult și de ce.
Ai voștri plecați în lume,
